As zice ca majoritatea e captiva in scrolling de telefon. Pe scaun sau in picioare, nu conteaza. E amuzant cand vezi totii oameni de pe o banca aplecati, ca intr-o rugaciune sau atipeala continua. Mai sunt si fratii lor mai intelectuali, cititorii de carti. Ei nu se tin de nimic. Nu e nevoie. Ei sunt practic in alta lume, nu au cum sa cada intr-un metrou banal. Ar fi jenant.
Si supereficientii sunt o categorie aparte. Ei isi dau seama cat timp poti salva daca iei micu’ dejun (covrig/placinta) sau bei cafeaua in metrou, nu ca noi care asteptam sa bem mocca de la munca. Mai sunt si fratii lor, grabitii. Ei fac slalom pe scari ca sa iti ia fata, sau atunci cand metroul e plin se pliaza ca o foaie de hartie si raman pe buza metroului, impiedicand practic inchiderea usilor, si bineinteles plecarea din statie.
Mai sunt si supertechii. Casti, ceasuri, tablete, readere ultimu’ racnet. De obicei IT-isi. Nu ai treaba cu ei, caci ei la randu’ lor nu vor sa aiba treaba cu pulimea. Da’, soarta rea le-a facut rost de job in Pipera, tre’ sa indure acu’.
Cei mai comici sunt oamenii in varsta care blocheaza usa la coborare, nevrand sa iasa din metrou, ca mnaaa, daca nu mai urca inapoi… uneori ma si intreb unde s-or duce asa de dimineata???
Mai sunt si ascultatorii de muzica, degraba sheruitori pe feis (caci de ce sa nu polueze netu’ cu gusturile lor) combinat cu privitorii de oameni. Daca vad vreo privire care s-a ratacit de telefon, ii zambesc doar ca sa ii vad reactia. Nu e un zambet jenat, e un zambet in toata regula, fara a fi un ranjet. Putini oameni zambesc inapoi. Majoritatea isi schimba privirea si dupa aia se uita cu coada ochiului daca mai esti acolo. 😂🙈