Începuturile
Visele. Nu am știut niciodată ce să cred despre ele. Când eram mic, i le povesteam lu’ Neni, de dimineață, ca pe o poveste. Neni mă asculta amuzată, după care îmi spunea nușce expresie în tătară. Nu mai țin minte dacă nu cumva mă și scuipa, ca la deochi. Știam că Neni visase, la un moment dat, o metaforă a ceva ce s-a întâmplat în ziua următoare, așa că io o ascultam cu atenție atunci când zicea că a visat ceva.
„Da’, de ce?”
Crescut într-o comunitate mică de tătari musulmani, mi se spunea mereu cât de importantă este păstrarea religiei și a etniei, și cum trebuie să ne căsătorim în cadru’ comunității. Fiind o comunitate mică, mi-am dat seama că același mesaj îl primeau toți copiii. Erau aceleași expresii, cam pe același ton, ca o mantră.
„Da’, de ce?” — asta a fost una din întrebările definitorii ale personalității mele. Io am avut noroc că eram cel mai mic, după alți 5 frați, așa că toleranța lor crescuse față de răzvrătirile copilăriei și nu mă forțau să fac ceva împotriva voinței mele, crezând că o să îmi treacă în timp.
Eeeei, bine — nu mi-a trecut. Așa că am ajuns „să fiu în vorbă” cu Maria, care nu era nici tătăroaică, nici musulmană. După câțiva ani, zic că ar cam fi cazu’ să ne luăm. Până la urmă, cât era să o mai țin încurcată pe biata fată?
Pregătirile
Hmmm, da’ cum le prezint cazu’ lu’ Neni și Babai, fără să le frâng inimile? Căci, în gândurile lor, ei încă așteptau să vin cu cineva așa cum îmi ziseseră, de mic copil. Iar io, pentru ei, încă eram copilul cuminte, ascultătoriu și respectuos. Și așa am început pregătirile.
Pasu’ 1: Documentarea. Cine și unde zice că un bărbat musulman nu are voie să se căsătorească decât cu femei musulmane? De unde încep? De la Carte: Coranul. Citesc în fiecare seară, pagină după pagină. Într-un final găsesc: am voie să mă căsătoresc cu o femeie creștină.
Pasu’ 2: Povestea cu tătărimea. Ce abordare să folosesc? Exemple de cupluri mixte ce se înțeleg, sau tătari ce s-au ratat pentru că nu au fost lăsați. Am pregătit și răspunsuri pentru: „Da’, dacă o să aveți copii, beee ulum? Atunci ce o să faceți?”
Pasu’ 3: Despre Maria și familia ei. Pregătesc toate argumentele prin perspectiva lu’ Neni și Babai. Pornim de la familie: dacă sunt oameni de onoare, ce zice lumea despre ei, cu ce se ocupă. Iar la Maria nu uit să menționez că e directoare, că lucrează într-un spital, că gestionează bani — e clar de încredere. Nu menționez chestii de iubire, căci nu era un subiect discutat în familie.

Momentu’ t zero
Plănuiesc să le zic într-o vizită de uikend. Mă hotărăsc pentru duminică la ora 13, căci la 15 aveam autocar din Constanța spre București și practic eram obligat să plec. Cine influențează pe cine în familie? Neni pe Babai — asta era clar. Deci încep cu Neni, îi prezint situația, argumentele, după care îl introduc și pe Babai.
Vine momentu’ t zero. Voce calmă, asertivă, toate argumentele forte — Coran, Maria, familia ei, planuri de viitor. Îi sugerez să verifice cu hogea din oraș ce i-am spus. Mă opresc. Plânsete. O calmez încetu’ cu încetu’. Îl chem și pe Babai. Alte plânsete — acu’ plângeau amândoi. Io aveam o mantră pe care o tot repetam: „Totu’ va fi bine! Aveți încredere în mine!” Se liniștesc, într-un final. Plec spre București.
Tăcerea
Eram drenat energetic, dar ușurat. Știam că nu se terminase. Dimineața, în drum spre muncă, o simțeam pe Neni plânsă și rece. Răspundea în expresii scurte — ea, care altădată îmi dădea toate detaliile, ea care mă încuraja mereu să vorbesc cu energie. Acu’ era fără energie.
O zi, două, o săptămână, o ținem tot așa. În a doua săptămână de la „momentu’ t zero” sun, ca de obicei, și răspunde Neni — dar altfel. Îi revenise energia. Vorbea cu poftă, vorbea zâmbind. Io, curios și bucuros: „Ce s-a întâmplat?”
Visul
Neni: Am visat! M-am liniștit, ulum, totu’ o să fie bine.
Am visat doi cai frumoși, albi, mari ca în povești, trăgând la aceeași căruță… și mi-am dat seama că sunteți voi — tu și Meryem.

Maria a devenit, în scurt timp, preferata familiei — în detrimentu’ meu. Asta nu am înțeles-o niciodată. Babai, reținând cuvântul „spital” din pitch-ul meu, îi dădea Mariei analizele lui spre consultare; ea, deși era Director Financiar, se uita cu atenție și îi zicea cam ce scria p’acolo. Io mă amuzam. Neni lăcrima când o auzea spunând expresii în tătară, sau când vedea cum se trezea Maria în Ramadan să îmi pregătească masa înainte de răsărit.
Dar, mai presus de toate, Maria i-a cucerit pe Neni și Babai cu faptu’ că avea grijă de băiatu’ lor cel mai mic și că era chibzuită, că „nu bătea joc de bani”. Iar asta le liniștea sufletu’.
Ce frumos! Și romantic! Merită dezvoltat subiectul, pentru că este intreresant și inedit.
Aș vrea să-ți ofer cartea de poezii a lui Armand. I-am găsit versurile în calculator și le-am publicat. Dacă ai vrea, ți-aș da și din cărțile mele. Am șapte până acum. Lucrez la a VIII-a și sper să apuc s-o public. Cu drag,
fosta ta profesoară de română ,A.G.