Uer ar iu from?
Uer ar iu from? ne întreabă un cuplu ce dansa lângă noi.
— Mi, Ciaina. She iz Ukrainian.
— Ui ar from Germany, ne zice el.
Am zâmbit ca și cum e o mare bucurie să întâlnim oameni din Occident, cum bănuiesc că era filingu’ pe vremuri.
Omu’ nu terminase. Mai avea ceva să îmi zică. După ce îmi repetă de mai multe ori la ureche, înțeleg, într-un final, ce vrea să zică:
— Am fost și noi la Peking anu’ ăsta!
Ioooo, surprins și mimând mândria: „woooowww, nu îmi vine să cred!!!! Voi la Peking anu’ ăsta?”, repetând practic ce au zis…
Reușesc să termin discuția, menținând bucuria lor că au reușit să întâlnească în București pe cineva din Peking, în timp ce mă gândeam cine naiba mai zice Peking în ziua de azi, aducându-mi aminte că doar Babai îi mai zicea la Istanbul, Constantinopole…
Juma’ de oră mai târziu, doi băieți pe care noi îi credeam srilankezi. Ei ne întreabă:
— Uer ar iu from?
— Mi, Ciaina; She iz Ukrainian.
— Ui, Turkey.
Îi iau pe limba turcă.
— De unde sunteți din Turcia?
— Istanbul.
— Eeehhh, lăsați, gândindu-mă că au față de țărăneți. De unde sunteți cu adevărat?
— Urfa, zice unu’ din ei…
— Eiii, așa mai da…
Îi întreb: cu ce treabă prin București?
— Avem un magazin în Dragon…
— Tu? mă întreabă ei.
— Și io, tot în Dragon, pe textile…
— În ce zonă? 1, 2, 34?
Io nu știam că Dragonu’ e împărțit. Aleg 2 că mi se pare mai rotund.
— Păi și noi suntem în 2, tu unde ești în 2?
Pauzaaaaa…
— Trec io luni pe la voi, că io știu magazinu’ vostru… Acu’ tre’ să îmi iau liber de la muncă luni ca să îi văd pe băieții ăștia luni, ce să fac…
Nu e ușoară nici interacțiunea socială la petrecerile astea. Te bagă în tot felu’ de bucluc…