La ceas de dimineata, incepem capitolu’ Andaluzia al vietii noastre, inshallah!
Trezitu’ la 3 dimi, ca sa ajungem primii si sa ne punem la coada ca sa fim siguri ca prindem sandwichurile alea proaspete si calde la cincizeci de lei, priceless!
Speram doar sa nu se raceasca pana la 12, cand avem noi zboru’, ca n-am vrea sa le reducem pretu’, cand le vindem in avion, sub 100 lei, ca nu ne mai scoatem banii pe locuri…
Mi-aduc aminte de prima expeditie in care am plecat fara parinti, prin clasa a doua. Am plecat tot de dimi, ca era intuneric afara; nu am dormit toata noapte de emotie si bucurie; mi-am probat toata seara rucsacu’ imprumutat de la vecini, de la tanti Lili; ca asa era pe vremuri, nimeni nu avea din toate; cand nu aveai mai imprumutai de la vecini si cand nu aveau ei, luau ei de la tine…
Aceeasi emotie avem si acu’, de fiecare data cand deschidem un nou capitol de calatorie… ☺️🥰😍
Sa tot avem emotii din astea, zic! ❤️❤️❤️