Mary cea cu vino-ncoa sau WonderWoman??
Io si cu Maria alergam impreuna de ceva timp. De obicei, io alerg la maraton (42,195 km), iar Maria la semimaraton (21,1 km).
Maria s-a apucat prima, cu un grup de colegi de munca. Io am fost cooptat mai tarziu…dupa o serie de scrisori primite din partea colegilor ei care ma rugau sa vin si io, ca sa nu ii mai intrebe Maria de KPI… Glumesc… chiar era o super echipa!
Io eram destul de invatat cu alergatu’. Atunci cand aveam examene de centura (arte martiale), alergam de la Techirghiol pana la Eforie Nord si inapoi, in fiecare dimineata. Daca nu aveai conditie fizica, deveneai, practic, o tinta statica pentru 10-15 luptatori consecutivi al caror singur scop era sa te puna la pamant.
Facand parte din generatia “corpo”, noi ne facem un plan la inceputu’ fiecarui an cu tot ce vrem sa facem in acel an, aka Dream Chart Fam Ali. Aici integram planu’ de alergari care include, in mod inevitabil, o alergare internationala.
De obicei, ne hotaram asupra cursei internationale cu 3-4 luni inainte de alergare. Rezultatul e acelasi pentru amandoi. Alergam, terminam cursa, celebram, facem planuri pentru alte alergari.
Diferenta intre noi doi e… la pregatire. Io imi fac un plan pe saptamani, cuprinzand numar de km, viteza, etc. Dupa care ma tin de el, alergand in parc sau la sala. Cand ma duc la antrenament, inainte sa ies din casa, o intreb si pe Maria daca vine si ea. Ea are un set de raspunsuri standard, zambind catre mine:
– Nu, du-te tu, ca io ma intalnesc cu o prietena/ am programare la coafor/ma simt obosita de la munca, etc
Io: Ar trebui, totusi, sa te antrenezi, macar un pic, mai e destul de putin…
Maria: No worries, lasa ca ma descurc io…
Alergare in Reykjavik, Islanda. Traseul este comun intre maraton si semimaraton. Pornim din acelasi loc, dar in grupe separate, diferenta la start intre noi fiind de maximum 15 minute.
Io pe drum incepusem sa ma ingrijorez. Stiam ca nu se antrenase. Deloc, Nada, Zero. In mintea mea mi-o inchipuiam asezata pe o bordura, pe la km 10, plangand ca nu mai poate, ori accidentata, etc. Incepuse sa ma mustre constiinta ca nu am asteptat-o sa alergam impreuna, sa o incurajez, sustin, etc.
Dupa km 12 urma o bucla de 3 km dus pe o parte a soselei, si inca 3 de intors pe partea cealalta, astfel incat la intoarcere ii vedeai pe toti de pe partea opusa. Mi-am zis ca asta e sansa mea sa o vad pe Maria, daca nu o vedeam era nasol…ar fi trebuit sa ma intorc pe traseu sa vad ce e cu ea.
Dupa ceva timp o vad pe Maria. Alerga, topaia mai mult, cu castile pe urechi, cantand.
Io, tipand: Maria! Maria! Maria Ali
Ea, nimic, topaia in lumea ei in continuare; intr-un final, dupa semne disperate din partea mea, ma vede.
Io: Ce faci? Esti bine? Cum te simti?
Ea, zambind: Sunt bine, sigur, de ce intrebi???
Io: Bravoo! Ne vedem la final… in sinea mea dadeam ochii peste cap: auzi? Da’ de ce intrebi? In conditiile in care nu s-a antrenat deloc…
La finish, io, terminat fizic, la propriu. Ma mir ca nu mi a dat nimeni nici un ban pe drum, la modu’ in care imi taram un picior. (Sau nu o fi ajuns moda asta la ei? 
). Aflat ulterior ca aveam un fel de fractura la sold din cauza suprasolicitarii. O sun pe Maria.
). Aflat ulterior ca aveam un fel de fractura la sold din cauza suprasolicitarii. O sun pe Maria.Io: Ce faci? Pe unde esti?
Maria, plina de energie si razand: heyyyy, felicitari, bla bla, vezi ca s la Hard Rock Cafe. Te astept sus… au vrut astia sa ma faca… sa imi zica, sanki, ca nu au loc, da’ m-am descurcat si am facut rost… hai repede ca te astept ca si cand…
Io inchid… shockkk si foarte placut surprins….radeam in sinea mea ca io ma ingrijoram pentru ea… A terminat cursa fara nici un antrenament…..Incroyable!!!… Si acu’ e plina de energie…
Ma opresc…Un moment de reflectie…io cu cine sunt casatorit pana la urma???
Cu Mary cea cu vino-ncoa sau cu the WonderWoman??