Mezquita: circuitu’ credintelor intr-un singur templu: biserica vizigota & moschee musulmana & catedrala crestina
Am citit frustare in tonu’ ghidului nostru cand l-a citat pe Impăratul Carol Quintul ce a exclamat, la prima vizita la Mezquita:
„Ați construit ceea ce se poate vedea oriunde, dar ați distrus ceea ce era unic în lume.”
Ghidu’ cumva sugera ca nea Carol fusese mintit de catre bishopii de atunci ce primisera aprobare tot de la el, legat de ce voiau sa distruga in moschee, pentru a face loc noii catedrale. Se zice, ca de atunci, catedrala, ce include moscheea, a intrat sub protectia regelui pentru a nu mai suferi alte modificari.
Dar cine a fost Carol Quintul sau Carol al V-lea, de conta ce zicea el? A fost, fără îndoială, cel mai puternic om al secolului al XVI-lea. A condus un imperiu atât de vast încât a fost prima entitate politică supranumită „imperiul în care soarele nu apune niciodată”.
El a deținut simultan două roluri majore:
1. Rege al Spaniei (ca Carol I): Prima persoană care a domnit peste coroanele unite ale Castiliei și Aragonului.
2. Împărat al Sfântului Imperiu Roman: Conducând teritoriile germane și austriece.
Pe lângă acestea, stăpânea Țările de Jos, sudul Italiei și vastele colonii spaniole din Americi (perioada lui Cortéz și Pizarro).
Dar, sa ne intoarcem la Mezquita.
Cica prin secolul al VIII-lea, vizigotii isi facusera si ei o biserica, San Vicente, pe numele ei.
După cucerirea maură, prin 784, Abderramán Intaiu’ (ca si astia au fost mai multi de-a lungu’ vremurilor) a cumpărat o parte din biserica de la vizigoti pentru a construi o moschee, cea pe care o vedem azi, care să rivalizeze cu cele din Bagdad sau Damasc.
Ce stia Abderramán asta de Damasc, sau Bagdad? Caci daca vrei sa faci ceva in Eforie, sa zicem, si n-ai iesit de acolo in viata ta, cum ai putea sa faci ceva care sa rivalizeze cu ceva din Damasc, capitala califatului islamic de la acea vreme…
Povestea lu’ nea Abderramán e si ea foarte interesanta.
Cum ziceam, la un moment dat, dupa moartea profetului au urmat 4 califi (632-661), Cei-Bine-Calauziti, dupa aia au urmat mai multi califi, iar perioada resoectiva s-a numit califatul omeiad (661-750), ce conducea Islamul de la Damasc; dupa omeiazi a urmat Califatul Abasid a început oficial în anul 750, în urma unei revolte sângeroase împotriva Omeiazilor. Au mutat capitala la Bagdad.
In cadrul acestei revolte sangeroase, abasizii i-au omorat pe cei din neamu’ omeiazilor, iar singuru’ supravietuitor a fost Abderramán, un print, nepotul califului de la Damas, care a luat calea pribegiei pe jos spre Africa de Nord, si in final ajungand in Cordoba, unde s-a autointitulat: Emir, creand Emiratul Cordobei.
Nu putea sa fie calif, intrucat Califatul islamic era condus de la Bagdad de abasizi. Stra-stra-nepot-su’, Abderramán, in schimb, a avut mai mult tupeu, auto-intitulandu-se Calif de Cordoba, desi Islamul avea Calif la Bagdad.
Si cum ziceam, vine Abderramán asta tocmai din Siria, intr-o regiune deja cucerita de Islam. De ce totusi sa cumperi o parte din biserica vizigotilor?
Când musulmanii au cucerit Peninsula Iberică, nu au făcut-o doar prin masacre, ci mai ales prin tratate de pace. Conform legii islamice (Sharia), creștinii și evreii erau considerați „Oamenii Cărții” (Dhimmi). Acestia plăteau o taxă specială (jizya), avand dreptul să își păstreze proprietățile și religia, iar confiscarea brutală a bisericii San Vicente ar fi încălcat aceste tratate.
Prin cumpărarea terenului, el s-a prezentat ca un conducător civilizat și just, nu ca un tiran, imitatand gestul califului Al-Walid din Damasc, care cumpărase și el o biserică pentru a construi Marea Moschee din Damasc.
In interior e o padure de coloane, peste 850 de coloane din marmură, granit și onix, creând un efect vizual de infinit. Cele mai multe sunt refolosite de la temple sau vile romane.
De ce este acest Mihrab absolut unic?
În mod normal, un Mihrab este doar o nișă mică în perete, care indică direcția spre Mecca (Qibla). Însă cel din Córdoba sparge toate regulile:
1. Este o cameră în sine
Spre deosebire de alte moschei, aici Mihrabul este o încăpere octogonală mică, boltită cu o singură bucată de marmură sculptată în formă de scoică. Această acustică specială permitea vocii imamului să fie proiectată în toată moscheea, ca un amplificator natural.
2. Aurul și Mozaicul Bizantin (Diplomație la nivel înalt)
Când intri în zona din fața Mihrabului (numită Maqsura), strălucirea te orbește. Al-Hakam al II-lea a vrut ceva ce nu se mai văzuse în Al-Andalus.
A trimis o solie la Constantinopol, la împăratul bizantin Nicefor al II-lea Focas. I-a cerut acestuia nu doar materiale, ci și meșteri. Împăratul i-a trimis un maestru mozaicar și 1600 de kilograme de cuburi de mozaic aurite.
Inca un paradox fascinant al istoriei: un maestru creștin bizantin a creat cele mai frumoase inscripții coranice din inima celei mai mari moschei din Occident.
3. Orientarea „greșită”
Mihrabul din Córdoba nu este orientat spre Mecca (Est/Sud-Est), ci spre Sud. Se spune că Omeiazii au păstrat orientarea moscheilor din Damasc. Când s-au mutat în Spania, au aplicat aceeași busolă, deși geografia se schimbase.
Despre Catedrala
În mod normal, când o religie cucerea un loc, dărâma vechiul templu și construia unul nou.
În Córdoba, în secolul al XVI-lea, s-a făcut ceva nemaivăzut: s-a decupat „inima” moscheii (au fost scoase aproximativ 60 de coloane) și s-a inserat acolo o navă centrală de catedrală.
Contrastul vizual: Treci instantaneu de la umbra și repetitivitatea infinită a arcadelor maure (joase și întunecate) la verticalitatea amețitoare și lumina albă a tavanelor creștine. Este un șoc estetic pe care nu îl mai poți experimenta nicăieri altundeva.
Mai sunt multe chestii de spus despre aceasta moschee-catedrala, dar va las sa le descoperiti singuri.
Din punct de vedere logistic: de cumparat bilete din timp; cu ghid, ca iti mai da putin context; atentie doar ca tre’ sa intri si sa iesi cu ghidu’, nu te lasa sa pleci de capu’ tau; ca cica jura el pe rosu, ca are grija de vizitatori…
Enjoyyyy! 😍🥰❤️