Grand Marnier c’est… Grand Marnier
Noi, în luna de miere, undeva la o terasă prin Nisa, la Negresco, cumva în afara marjei de prețuri cu care eram noi confortabili, dar mnaa, fiind luna de „mere”, am zis să fac un efort, să impresionez. Intram doar pentru desert, la final de zi. Să avem energie pentru noapte.
Ne gândim să luăm niște clătite. Diverse umpluturi, ciocolată, diferite fructe și altele. Una singură era nouă pentru noi, Grand Marnier. Fiind curioși din fire, zic să ne comandăm totuși ceva nou, Grand Marnier.
Vine chelneru’ cu obișnuitul: „keska vu vulez?”
Io eram pregătit cu răspunsu’: „Nuz avon prepare pur ojurdui…”, dar m-am abținut, așa că îi zic că am vrea niște clătite, dar avem o întrebare: „keska se Grand Marnier” (pars că nu som de peizan de Techirghiol & Lacu’ Sărat, e nu ne savons pas).
Cheleneru’, un domn pe la vreo 50-55 de ani, probabil că făcuse chelnărie toată viața, inspiră adânc, face un moment de pauză, se gândește cum să răspundă, apoi face obișnuitele bolborosiri franțuziste, „mais, pfffiuuu, oooo, aaaa”, și într-un final răspunde:
Mais, Grand Marnier, c’est……… ……… Grand Marnier.
Io, șocc, nu am mai auzit o astfel de explicație, să zici practic același lucru, așa că zâmbind îi răspund:
— Oooohhh, deci asta înseamnă Grand Marnier…, atunci vrem 2 cu ciocolată…
Azi am găsit Savarine cu Grand Marnier, și ne-a bufnit râsul instantaneu. Așa că am comandat. Plăcut. Recomandăm.